Liebster Blog Award

Am primit leapsa de la Ioana - Jurnal cu Flori careia vreau sa-i multumesc! :*

Regulile sunt următoarele:

✿ mulţumeşte persoanei care te-a nominalizat, scriind link-ul către blogul ei în postare;

✿ răspunde la toate întrebările primite;

✿ nominalizează 11 bloggeri care au sub 500 de followers;

✿ formulează 11 întrebări pentru cei nominalizaţi de tine;

✿ nu poţi nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;

✿ trimite-le nominalizaţilor un link la postarea în care i-ai numit, să se informeze cum trebuie.

Si acum intrebarile:

Reactii

Vineri seara a venit in vizita o colega de serviciu cu fetita ei de 1 an si 3 luni. Cea mica, curioasa, a inceput sa deschida toate dulapurile, inclusiv pe cel de farfurii. A luat un castron de ceramica si nu a apucat sa faca nici doi pasi ca s-a impiedicat si a cazut. Castronul s-a facut tandari, iar fetita s-a taiat la minuta. Eu m-am panicat asa de tare incit imi era si frica sa ma uit. Mama ei, in schimb, mai cerebrala s-a uitat si mi-a cerut ceva de dezinfectat si un plasture. Eu o tot intrebam daca nu vrea sa mearga la spital si ma invinovateam in gindul meu ca nu am fost in stare sa-i iau castronul. Nu era de mers la spital, dar fetita singera continuu si nici cu plasture nu voia sa stea. La un moment dat s-a oprit singerarea si cea mica si-a continuat joaca, iar mama fetitei incepuse sa-mi povesteasca ceva... Ceva din care eu nu-mi amintesc absolut nimic. Chiar si acum ma intreb oare ce mi-o fi spus ea timp de jumatate de ora?

Fotografia preferata din 2015

chip de inger

e aceasta, facuta vara trecuta la biserica din cartier. Cautam un loc mai linistit pentru a asculta slujba si m-am dus intr-un colt din spate. Acolo am vazut incercarea pictorului de a potrivi culorile inainte a incepe lucrarea in biserica. 

 

Nu m-au suprins nici cromatica, nici formele geometrice si nici macar faptul ca intr-un colt cineva a aruncat citeva culori... Ce nu ma asteptam sa vad e chipul ingerului din coltul din stinga.

Bucurie la sfirsit de an

❤️ Fix in ultima zi din an, undeva pe la amiaza, ma indreptam grabita spre mall-ul din centrul orasului si vad de la distanta cum o tinara scapa citeva sacose din mina si fetita care era cu ea i le ridica instantaneu.

❤️ Cum sa va spun... Cea mica era un pic mai mare decit sacosele pe care le-a ridicat.

❤️ Am zimbit, dar cind m-am apropiat si mai mult de ele, pe cine vad? Pe Ancuta si Ilinca! Am fost atit de fericita si bulversata in acelasi timp, incit nu am avut curajul sa ma duc la ele. Sper sa ma iertati, fetelor! Si mai sper ca intr-o zi vom bea impreuna un ceai! Va imbratisez cu drag!