Am uitat ce e rabdarea...

luni, 12 august 2013


Sufletele mari rabdă în tăcere! (Friedrich von Schiller)

Grija zilei de miine, orgoliul, egoismul, frica... Toate acestea ne-au facut sa uitam ca, nu numai noi, dar si cei de linga noi sint tot oameni!

Am ajuns sa ne pierdem repede rabdarea. Nu mai stim ce inseamna sa astepti si ne dorim ca toate sa se intimple aici si acum!
Uitam de neputinta noastra si fara sa stam sa ne gindim daca le putem face pe toate, avem pretentii ca cei din jurul nostru sa poata!

Daca ei dovedesc cumva contrariu, ajungem sa spunem cuvinte care dor si lasa rani adinci; rani care oricit am pleca noi genunchii nu se vor mai inchide niciodata! Sa reflectam putin: daca cei din jur ar reactiona fata de noi ara cum o facem noi fata de ei, cred ca noi am pleca pentru totdeauna in lumea larga si nu ne-am mai intoarce niciodata! Dar ei sint buni, indura, ne asculta, lasa capul jos si ne dau dreptate... Si noi... noi aruncam in ei cu tot ce avem mai rau in suflet. Si cum asta nu ar fi de ajuns, varsam si sacul adunat de-a lungul timpului... a mia oara!

Nu stim cit or sa ne mai inteleaga. Nu stim cit or sa ne mai rabde! Nici ei, nici Dumnezeu.

E greu, dar ar trebui:
-sa lasam problemele de la serviciu la serviciu, iar cind am iesit pe usa sa uitam tot ce s-a intimplat acolo. Sotul sau sotia, ca sa nu mai vorbesc de copii, nu au nici o vina pentru cele intimplate la munca si nu trebuie sa fie tinta reprosurilor noastre.

-sa nu cerem de la sot si copii, mai mult decit putem face noi. Hainele sint aruncate, vasele nespalate, papucii ne intimpina imprastiati pe covor si noi tocmai am ajuns acasa dupa 10 ore de munca? Ce rezolvam, daca tipam? Nici hainele nu se impaturesc singure, nici vasele nu se spala! Sa multumim lui Dumnezeu ca sint toti sanatosi acasa si sa mai citim o data fisa postului de mama si sotie! Sau, si mai simplu - sa ne aducem aminte de perioada in care am fost si noi copii!

-sa avem puterea de a asculta pina la capat! Pentru orice nemultumirea a noastra, inainte de a improsca cu noroi in dreapta si in stinga, ar fi mai bine sa intrebam si sa ascultam "circumstantele atenuante"! Numai astfel ne vom alunga din suflet scenariile pe care ni le-am facut pina sa aflem adevarul.

Amedeya



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...