Calatori prin lume... Rusia

marți, 13 februarie 2018

Saptamina trecuta am fost in Sankt Petersburg. Sotul meu si-a dorit foarte mult sa ajunga la Sf. Xenia si m-am gindit sa-i fac o bucurie in decembrie cind am cumparat biletele.

Initial voiam sa mergem in ianuarie pentru ca Sf. Xenia e sarbatorita la noi pe 24, dar mi-am adus aminte ca rusii sint pe vechi si hramul e cu 13 zile mai tirziu.

A fost o vacanta minunata, dar nu lipsita de peripetii. In dimineata plecarii, am descoperit ca hotelul la care ne facusem rezervare pe booking o anulase. Ce-i drept ei o anulasera cu vreo 3 saptamini in urma, dar cine sa se uite pe email... Din prostie am zis sa intru pe booking sa vad adresa si cind colo... supriza - rezervarea anulata. M-am panicat un pic, dar am cautat altceva repede si am gasit. Si ieftin si bun si linga metrou. O camera, intr-un hotel, cu mini chicineta, cu plita, cuptor cu microunde, oale, farfurii, tacimuri, baie, etc. Practic, tot raul spre bine. 

Pe 5 februarie seara am mers la vecernie la Sf. Xenia. Chiar ma gindeam cum o sa ajungem. De la metrou sint vreo 2-3 km de mers pe jos, daca nu si mai mult. Am intrebat din om in om. De fapt doar spuneam numele sfintei si am gasit persoane care sa ne arate directia ori sa ne dea detalii in engleza. Odata ajunsi, ne-am bucurat sa vedem oameni in curtea bisericii citind acatistul sau inconjurind biserica sau stind linistiti la rind, asteptind sa intre si sa se inchine.

A doua zi, chiar pe 6 februarie cind e sarbatorita Sfinta, ne-am propus sa merge si noi la biserica. Era un rind de 200-300 de metri cind am ajuns noi si un frig de minus 12 grade. Sotul meu, ca sa iasa bine in poze, s-a imbracat subtire. Nu s-a gindit deloc ca vom sta la rind 2 ore ca sa ajungem sa ne inchinam. Dupa ce a iesit din biserica nu i-a mai trebuit nici o poza. L-a smerit sfinta, dupa cum el insusi a spus. :)

Ce m-a impresionat, a fost starea de liniste a oamenilor care au stat unul in spatele celuilalt fara sa se imbulzeasca, fara sa se grabeasca, fara sa vorbeasca. Unii, fie se rugau, fie citeau viata sfintei, altii cintau, iar altii stateau pur si simplu. Cit am stat noi 2 ore la rind sute de oameni s-au bagat in fata, dar absolut nimeni, nu a spus nimic. Toata lumea i-a lasat sa intre si sa se inchine. Sincer, nu am mai vazut asa ceva nicaieri. 

In ziua urmatoare, insa, in metrou, vreo 5-6 barbati au creat o inbulzeala cind a venit trenul si i-au furat portofelul sotului meu. Nu-mi venea sa cred. Am incercat sa vorbim cu vreo 2 din ei, sa ii cautam prin buzunare, dar nici urma de portofel. Cu siguranta, il dadusera de la unii la altii. Nu ne-am dus la politie pentru ca sotul meu avea doar buletinul, permisul, vreo 200 de ron cash, vreo 2 carduri goale de la banci + niste carduri de la farmacii. Initial m-am tulburat, apoi mi-am adus aminte ca de sute de ori i-am spus sa nu mai tina portofelul in buzunarul de la spate de la pantaloni. Si de nenumarate ori m-am rugat sa-i dea Dumnezeu o lectie. Si uite ca a venit....Mi-a parut rau ca am spus asta.

In urmatoarele zile am fost sa vedem Ermitajul si catedralele din Sankt Petersburg. Impresionante. Cel mai mult mi-au placut la Ermitaj camerele care contineau exponate religioase. Acolo am vazut un antimis din secolul 12 si niste icoane minunate. 


Era tot acolo, la Ermitaj, si o colectie de obiecte sub forma de broscuta. Si acelea mi-au placut tare mult.


Intr-o alta zi, avea sa ni se intimple altceva care ne-a bucurat mult. Ne-am urcat intr-un autobuz si am intrebat in engleza daca ajunge la metrou. Erau 2 persoane in autobuz care ne-au spus ca da. Am platit 80 de ruble la sofer (vreo 4 - 5 lei) si ne-am asezat pe scaune. Era tirziu. Vreo 10 seara. Una din cele 2 persoane ii spune soferului sa ne arate unde sa coborim apoi  ne intreaba de unde sintem. Eu i-am raspuns Romania. Si imediat aud soferul spunind: "apoi voi sinteti de-ai mei". Era din Republica Moldova si evident, vorbea romaneste. Am schimbat citeva replici spre amuzamentul celorlalti doi pasageri care nu intelegeau nimic si am aflat ca soferul nostru era de 3 ani la munca in Rusia. Am ajuns la metrou si am coborit din autobuz. Soferul s-a dat si el jos. A venit la noi si a vrut sa ne dea banii inapoi. Dar nu 80 de ruble cit am dat noi, ci vreo 200-300. Nu-mi venea sa cred. Cu greu l-am convins ca nu avem nevoie de bani, ca noi sintem in vacanta si el are nevoie sa trimita la familia lui. Ne-am luat ramas bun si toata seara m-am gindit numai la asta. Exista si oameni minunati!!!

Simbata am plecat spre Romania. Avionul nostru ateriza la ora 1 noaptea in Chisinau, iar noi nu aveam nimic rezervat, nici camera la vreun hotel si nici bilet la vreun autocar spre Romania. Nu facusem nici o rezervare pentru ca la plecare, din cauza vremii, zborurile noastre au avut intirzieri de 6-7 ore si am ajuns cu o zi mai tirziu la Sankt Petersburg. Cind sa urcam in avionul spre Chisinau, am vazut un preot cu pasaport romanesc. Ne-am asezat in spatele lui la coada si am inceput sa vorbim cu el. Fusese tot la Sankt Petersburg. Ne-am despartit in avion, caci aveam locuri diferite.

Odata ajunsi in aeroport la Chisinau, cind asteptam bagajele, ma tot intrebam ce sa facem. Sotul meu era linga banda, iar eu stateam mai retrasa si nu stiam daca sa mergem la vreun hotel sau sa stam pina la 5-6 dimineata in aeroport. Cind, numai ce apare parintele nostru si ne intreaba: "mai, dar voi cu ce mergeti acasa?". I-am spus ca asteptam un autocar dimineata, ca ar fi unul pe la 6 jumate. "Dar nu vreti sa vad duc eu? Ca trec prin Iasi in drum spre Suceava?" Doooooamne, parca imi pusese cineva mina in cap. Nu ne venea sa credem.

Vine pe banda bagajul parintelui, un troler miiiiiic, mititel. Apar si ale noastre. 2 bagajoaie (trolere din alea mari) + mai avem si 2 bagaje de mina. Zici ca ne mutasem in strainatate. Ma duc cu ele la parinele si bolborosesc: "dar nu stiu daca aveti unde sa ne puneti bagajele". Se uita si imi zice: "dar numai pe astea le aveti? credeam ca aveti mai multe?". Nu stiam daca ride sau vorbeste serios. Ne ducem in parcare si ce sa vezi, parintele avea o masina din aia cu 8 locuri gen 'multivan' si ditai portbagajul. I-am zis: "dar ce masina mare aveti". Mi-a raspuns: "pai, am 5 copii; trebuie sa incapa". 

In 3 ore eram la Iasi, bucurosi si recunoscatori. Din nou, cu greu am reusit sa-i platim parintelui drumul. Nu i-am spus ca-s bani de drum. I-am spus ca e pomelnic pentru postul mare. Greu s-a lasat convins. Ne-a dat, la plecare, si numarul de telefon si ne-a spus sa-l cautam daca ajungem la Suceava. Mari minuni facem Sf. Xenia.


As mai scrie si despre bisericile pe care le-am vizitat si despre icoanele facatoare de minuni, dar dupa ce descarc pozele de la sotul meu. El a facut mai multe.



8 comentarii:

  1. minunată călătorie !
    ai povestit aşa de frumos !
    cu drag, îţi doresc multă, multă sănătate !
    pupic !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce minunat, cât mă bucur pentru voi! Efectiv nici nu-s prea multe de spus, ai scris tu atât de cald și simplu încât povestirea în sine te umple de lumină. Personal cred că asemenea stări nu le-am trăit, recent, decât în pelerinajele prin Muntele Athos, dar parcă voi chiar ați fost cercetați cu grijă cerească și părintească deopotrivă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, chiar ca am fost cercetati. Sfinta Xenia ne-a purtat de grija si ne-a adus teferi acasa. :)

      Ștergere
  3. Ce frumos, ce intamplari minunate, cum are Dumnezeu grija de toate ... Aproape m-ai facut sa plang.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa de mult ne-a placut incit vrem sa ne mau duce o data. Daca viza asta nu ar fi asa de scumpa.... E 350 de ron de persoana si se da doar e perioada sederii. Asa ca am dat 700 de ron pentru amindoi si am primit viza pe 7 zile.

      Ștergere
  4. Ce ma bucur ca ai revenit!!!! Tare amuzanta partea cu parintele si masina dumnealui...Chiar sa stii ca Sfanta Xenia a calatorit cu voi...si totodata v-a dat si mici lectioare de care aveati nevoie...Mereu mi-am dorit sa merg in Ucraina si Rusia...dar sigur nu il pot duce pe al meu pe timpul iernii in calatorii. Sa tineti legatura cu parintele...de multe ori in viata Dumnezeu ne trimite persoane care ajuta mult...la ce? ...numai El stie...te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu te imbratisez cu drag!!

      Daca ar fi sa mai mergem o data in Rusia am merge vara. Acum era tare frig si multa zapada. Am fi vrut sa ne plimbam si cu vaporasul, dar erau toate porturile inchise.

      In 2012 am fost in Ucraina (tot vara). A fost una din cele mai minunate calatorii. Si acolo as mai merge o data. :)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...