Asteptam cu sufletul la gura ajunul Craciunului cind eram copil. Casa stralucea de curatenie, bradul astepta cuminte sa fie impodibit, iar pe masa gaseam de fiecare data un platou imens cu pelincutele Domnului, pregatite de mama de cu seara. Altceva nu se minca la noi in aceasta zi.
La ora la care deschideam eu ochii, mama avea deja citeva ore de cind era treaza si in bucatarie mirosea a copt. Desi era o zi extrem de obositoare pentru ea, voia ca totul sa fie proaspat. Ciorba, salata, friptura, racituri, prajituri, le facea pe toate in ajun. Si toate ieseau asa de minunate incit abia te putea abtine sa nu te infrupti din ele. Nu stiu cum facea draga mea mama, dar pina la ora 4 dupa-amiaza erau toate gata. Mereu ne spunea ca nu vrea sa fie printre oale cind vin copii cu colinda.
La impodobitul bradului ma ajuta tata si fratele. Era o mare bucurie pentru noi sa facem asta, iar pe cel mai mic il lua tata in brate sa puna steluta. Imediat dupa ce era gata, puteam sa ne imbracam si sa pornim la colindat. Imbracati bine si cu colinda invatata o porneam prin vecini. Imi aduc aminte intr-un an cind ne-am dus noi copiii la o casa tare saraca. Am colindat si la final ne-au dat cite un colacel si cite o moneda. Cred ca era de vreo 25 de bani, echivalentul a vreo 50 de bani acum, dar noi copiii am fost tare surprinsi. Invatati numai cu "bani de hirtie", ne-am uitat cam ciudat la banutul respectiv. Acum insa, banutul acela a capatat valoare. Realizez ca doar noua ne-au dat cite o moneduta pentru ca eram vecini cu ei. Celorlalti copii le-au dat si ei ce au putut.
Cind era gata colindatul, Mosul deja ajunsese acasa. Jucarii, dulciuri, hainute, bucurie mare. Nu intotdeauna era sub brad ce scrisesem noi prin scrisori, dar mai conta? Important e ca venise si totul era colorat si hazliu. Cind aveam vreo 7 ani a venit Mosul si in seara de ajun si in dimineata de Craciun, cind am gasit sub brad o carte cu un arici pe ea. Tin minte si acum. Cred ca Mosul uitase se puna tot seara.
In dimineata de Craciun mergeam la biserica cu gindul la mincarea de acasa, iar la intoarcere, mama ne pregatea masa cu putin din tot ce pregatise. Stateam toti la masa si ne aminteam de cite si mai cite s-au petrecut in anul care se apropia de sfirsit.
Era o atmosfera de pace si liniste acasa. Rareori ne vizita cineva de Craciun. In schimb mergeam noi la bunici, la nasi sau alte rude apropiate. Asteptam cu nerabdare sa vad ce le-a adus Mos Craciun verisorilor si cum se petrec sarbatorile in alte familii.
Acesta este Craciunul copilariei mele!
Ai niste amintiri foarte frumoase! Asa ar trebui sa fie Craciunul in toate familiile :)
RăspundețiȘtergereImi amintesc cu drag Craciunul din copilaria mea! Si acum mama face tot ce facea si atunci, iar tata - tot in ajun impodobeste bradul. Singura diferenta e ca acum pune singur steluta!
ȘtergereSper ca peste citiva ani sa ia in brate vreo nepotica si sa-o duca linga bradut ca sa ducem traditia mai departe.
Hei! E Ajunul...CRACIUN FERICIT, draga mea!
RăspundețiȘtergereCraciun cu bucurie si la voi! Multumesc si te imbratisez!!!
ȘtergereSa ai un Craciun la fel de minunat si acum draga mea!
RăspundețiȘtergereSarbatori fericite impreuna cu cei dragi!
Multumesc Melly! Craciun fericit si tie! :)
ȘtergereCraciun fericit alaturi de toti cei dragiTe pup cu drag!
RăspundețiȘtergereSarbatori cu bucurie, Ghemusor!
ȘtergereSarbatori fericite cu pace si liniste sufleteasca....
RăspundețiȘtergereMultumesc, Ramona! Craciun fericit si voua!
ȘtergereDistanţa fizică doare mai ales în astfel de momente, dar, prin lucrarea minţii şi simţirea sufletului este alinată. Şi peste toate, vine binecuvântarea cerească cea aducătoare de lumină.
RăspundețiȘtergereSărbători cu credinţă curată şi bucurie sfântă să fie la voi!
Doamne ajuta, Parinte! Dumnezeu ne urmeaza peste tot, spre deosebire de noi...
ȘtergereTe-mbrăţişez, draga mea Amedeya.
RăspundețiȘtergereDomnul să-ţi mângâie inima şi să-ţi dăruiască bucurie!
un an mai bun să-avem! :)
Doamne ajuta sa ne fie bine si la anul! Imbratisari si de la mine! :)
RăspundețiȘtergere