Vineri seara a venit in vizita o colega de serviciu cu fetita ei de 1 an si 3 luni. Cea mica, curioasa, a inceput sa deschida toate dulapurile, inclusiv pe cel de farfurii. A luat un castron de ceramica si nu a apucat sa faca nici doi pasi ca s-a impiedicat si a cazut. Castronul s-a facut tandari, iar fetita s-a taiat la minuta. Eu m-am panicat asa de tare incit imi era si frica sa ma uit. Mama ei, in schimb, mai cerebrala s-a uitat si mi-a cerut ceva de dezinfectat si un plasture. Eu o tot intrebam daca nu vrea sa mearga la spital si ma invinovateam in gindul meu ca nu am fost in stare sa-i iau castronul. Nu era de mers la spital, dar fetita singera continuu si nici cu plasture nu voia sa stea. La un moment dat s-a oprit singerarea si cea mica si-a continuat joaca, iar mama fetitei incepuse sa-mi povesteasca ceva... Ceva din care eu nu-mi amintesc absolut nimic. Chiar si acum ma intreb oare ce mi-o fi spus ea timp de jumatate de ora?
