Ce am invatat de la... parintii mei

Am invatat sa fiu o persoana muncitoare si sa invat bine! Tata ne spunea mereu: "Tata, e greu cu carte, d-apoi fara carte! Daca aveam eu conditiile voastre... Eram doctor acum!" Si cu vorbele astea imi rupea pagina dupa pagina atunci cind greseam. Aveam caietele pe jumatate, dar notele de zece curgeau.

In clasa intii imi promisese cite o ciocolata pentru fiecare nota de zece cu care veneam acasa. Mi-a cumparat una, doua, trei, dar a renuntat rapid la idee de frica sa nu dau in diabet! Meritul era totusi al lui. Dupa 8 ore de munca de dat la ciocan intr-o fabrica venea casa si statea linga mine sa-mi fac temele. Liniute, litere, probleme la matematica - nu conta. El era acolo si nu mergea la somn pina nu era el sigur ca am eu totul scris!

Fac parte dint-o familie de muncitori, oameni simpli fara studii superioare sau alte scoli inalte. Dar minunati! Oameni care au stiut sa renunte la concedii si distractii ca sa avem noi de toate. Noi copiii, eu si fratele meu, nu putem spune ca am fost saraci sau ca ne-a lipsit ceva pentru ca au avut grija parintii sa nu simtim aceste lucruri. Dar numai ei, saracii, stiu ce au facut pentru asta!

Mama s-a straduit sa ne invete ordonati. Mai in gluma, mai in serios, ne ameninta ca ne arunca hainele pe geam daca ni le mai gaseste aruncate. Dar in acele momente aparea la interval tata care spunea ca noi avem de invatat si ca se ocupa el de strins. Bineinteles ca tot mama aduna dupa noi toti.

Si tot mama a fost cea care citea acatiste dupa acatiste la capusorul fratelui meu cind era bolnavior. Asa am ajuns eu sa stiu la 4 ani zeci de rugaciuni. La intilnirile din familie sau la biserica imi dadeau si bani dupa ce spuneam citeva. Nu ne-au impus niciodata sa postim sau sa ne rugam, dar ne-au aratat discret exemplul lor. Noua ne gateau cu carne, dar ei mincau de post. Iar candela ardea in fiecare duminica si sarbatoare. 

Ne-au dus la biserica, ne-au citit, ne-au spus povesti, ne-au lasat sa ne jucam, sa experimentam. Ne-am crescut cu dragoste si rabdare. Iar acum, desi avem salariile noastre, ne ajuta cu bani, haine, alimente, o vorba buna, un cuvint cum numai mama stie sa-l spuna... Au facut si inca fac pentru noi ceea ce ar trebui sa faca un parinte ideal pentru copilul lui!

Tot de la ei am invatat ca exista o solutie pentru orice problema. Daca se intimpla ceva, cel mai bine este sa discutam inainte de a lua noi o decizie gresita. Banii se fac, fiarele se indreapta daca-i vorba de vreo masina, si asa mai departe.

Acum sint mare! Eu insami am familia mea - deocamdata pe M., dar cind o sa-i am, sa dea bunul Dumnezeu sa imi cresc copiii la fel cum ne-au crescut ei pe noi si sa le ofer macar jumatate din dragostea si daruirea pe care le-au avut ei pentru noi.

Ideea acestei postari am vazut-o la Irina - Blogul de la mare.

Pe aceeasi tema a scris si Irina - Dulce casa!