Un musafir cam timid

Vineri seara am invitata la noi acasa niste prieteni. I-am rugat insistent sa vina cu tot cu motan sa ne jucam si noi cu el. I-am convins cam greu, dar pina la urma au venit cu Tommy, un motanel de 1 an, alb cu gri, marisor si grasunel. 

Pe Tommy eu l-am cunoscut anul trecut, cind era un puiut. M-am dus acasa la prietena mea si cind m-a vazut ca am intrat in casa, s-a ascuns printre haine si nu a mai iesit de acolo pina nu am plecat eu. :)

La vreo citeva zile dupa ce l-am vazut prima data, m-am dus din nou acasa la Tommy si, dragul de el, m-a tinut minte. De data asta nu a mai stat ascuns, ci cauta joaca. Ma pindea startegic si cind nu eram atenta la el, fugea spre mine si dadea cu labuta, apoi se ascundea si tot asa am fost noi doi intr-o continua urmarire: eu, de frica sa nu ma zgirie, el din dorinta de a atrage atentia. 

Vineri seara Tommy a pasit si in casa noastra. Timiiiiiiid, timiiid! Abia daca a vrut sa intre. Dupa ce a intrat, mergea asa ca pe ace si a inceput sa faca un tur al casei spre amuzamentul nostru. Sub nici o forma nu voia sa stea la noi in brate sa ne jucam cu el. La cel mai mic zgomot tresarea si cind a ajuns si M. acasa s-a bagat dupa canapea si nu a fost chip sa-l scoatem de acolo.

Am tras pina la urma canapeaua la o parte si l-am dus pe hol. S-a bagat in debara si a stat acolo pina ce i-a cazut o cutie goala de pantofi in cap. A iesit de acolo ca ars, iar noi ne-am prapadit de ris. 

Doar cind m-a vazut ca am deschis laptopul a venit si s-a asezat linga mine. Statea cuminte si "naviga" ca un adevarat internaut. Si de atita navigat a si adormit. :)

Ma tot gindesc daca data viitoare o sa fie la fel de speriat sau o sa recunoasca casa?