Intr-una din zile am coborit la restaurantul de la firma sa imi iau ceva de mincare. Nu merg des, dar primesc zilnic meniul si o data pe luna vad cite ceva care imi face cu ochiul. Restaurantul e in regim de "impinge tava", iar la rind am dat peste o colega.
Ne-am ales felul principal si cind am ajuns la sectiunea cu salate, colega imi spune ca ar vrea sa manince niste gogosari la otet, dar ii cumpara numai daca vreau si eu, pe motiv ca sint prea multi si nu ar vrea sa manince jumatate si jumatate sa arunce. Am acceptat cu placere si m-am oferit sa-i dau si bani. Evident, nu a acceptat.
Pina la urma, nu legata de bani era problema ei, ci de faptul ca se arunca multa mincare. In timp ce mincam, mi-a spus ca ea cumpara doar cit stie ca poate sa manince si nu pentru ca e la oferta. Iar daca are ceva ce nu mai poate sa consume, refuza cu desavirsire sa arunce si intotdeauna imparte.
Asa se face ca o data la fiecare doua zile vine la mine la birou cu portocale gata curatate si mincam amindoua in timp ce povestim vrute si nevrute. Acum vreo doua saptamini mi-a adus niste minole. Acre si rele din cale afara! Am ris amindoua de ne-am prapadit. Erau absolut ingrozitoare. Pentru prima data am auzit-o spunind: "pe astea chiar ca le arunc; am cumparat 1 kg, dar nu-i chip sa maninci vreo feliuta!". Si intr-adevar nu era.
Dar ce m-am gindit sa-i spun: "De ce nu faci o limonada cu ele? Cu putina miere ai rezolvat problema!" Pina la urma stricate nu erau. A doua zi, s-a si prezentat cu limonada la serviciu, fericita ca nu a trebuit sa le arunce.
Persoana de care va vorbesc nu are un venit modest, cistiga chiar bine. Nu are rate sau alte cheltuieli mari ca sa zici ca nu-si permite sa ia mai mult. Are in schimb un mod sanatos de a vedea lucurile si bucuria cu care imparte cu ceilalti e molipsitoare. Eu nu prea ma omor dupa portocale, dar de la ea sint asa de bune.
Macar de ar proceda cat mai multa lume asa ... se arunca enorm de multa mancare, mai ales in tarile cele mai civilizate. Sa faci economie nu inseamna sa fii zgarcit.
RăspundețiȘtergereDa! Intr-adevar, chibzuinta nu inseamna zgircenie! Am ramas cu un gust amar cind am vazut un documentar despre tonele de mincare care se arunca...
ȘtergereMie imi place modul asta nemtesc de gandire! Si mai mult, imi pare rau de aruncatul mancarii... la tara totul merge la animale... la oras insa...
RăspundețiȘtergere:) Ioana
La oras ar trebuie sa cumparam cit stim ca mincam. Acelasi principiu ar trebui sa-l avem si cind gatim: putin, bun si consistent.
ȘtergereImi place colega ta. Pacat ca nu sunt mai multi ca ea si mai ales ca de multe ori cei cu venituri mici arunca mai mult
RăspundețiȘtergereSi mie imi place colega! Stii? Ea nu tine pledoarii despre economisire, despre darnicie sau cum sa nu faci risipa... Dar este cel mai bun exemplu!
Ștergeresi mie imi place de colega ta.
RăspundețiȘtergereAsa fac si eu, asa am invatat de la un belgian. Sunt mancaruri care ies bune in cantitate mare (de genul o varza calita, sau quiche, sau anumite prajituri). Eu excesul il congelez ( m-am obisnuit cu asta pt ca am multe lucruri ce aduc din Ro ca sunt f. ieftine si portionez mic si congelez), dar si aduc la munca.
Tot din Belgia, am fost uimita sa vad ca sunt persoane care duc resturile de mancare de la munca la oamenii strazii. Una a spus ca are vreo 2 familii cu multi copii aproape de casa si a renuntat sa mai dea la oamenii strazii, si du ce la acei copii pt ca stie ca nu au cum avea multe fructe si legume si variat in meniu.
Si eu am inceput sa congelez daca imi ramine ceva: legume, brinza, peste. De multe ori imi ramine cite ceva cind fac mincare si pentru ca ar fi prea mult sa le pun in oala si pacat sa le arunc, le pun in pungute la congelator si le folosesc la urmatoarea masa.
Ștergeresi mie imi place de colega ta.
RăspundețiȘtergereAsa fac si eu, asa am invatat de la un belgian. Sunt mancaruri care ies bune in cantitate mare (de genul o varza calita, sau quiche, sau anumite prajituri). Eu excesul il congelez ( m-am obisnuit cu asta pt ca am multe lucruri ce aduc din Ro ca sunt f. ieftine si portionez mic si congelez), dar si aduc la munca.
Tot din Belgia, am fost uimita sa vad ca sunt persoane care duc resturile de mancare de la munca la oamenii strazii. Una a spus ca are vreo 2 familii cu multi copii aproape de casa si a renuntat sa mai dea la oamenii strazii, si du ce la acei copii pt ca stie ca nu au cum avea multe fructe si legume si variat in meniu.
Eu nu beau cafea, dar am nevoie de zat la compost, asa ca am pus o caserola de plastic la serviciu, langa masina unde fac colegii cafea, sa imi pastreze ce le ramane. Colegii au fost amabili si uite asa o sa am o recolta faina de plante.
RăspundețiȘtergereMai stiu in Bucuresti o shaormerie a unui turc. Resturile le strange intr-un sac de plastic si le da unor oameni necajiti ce stau la marginea orasului si au porc.
Gesturi marunte ce putem sa le facem.
Ce colegi simpatici. Ma bucur ca exista astfel de oameni. Intr-adevar, asa cum am spus de multe ori, gesturile mici sint cele care ne fac viata frumoasa!
Ștergere