Cumpătarea este o virtute de mare valoare morală. Ea este o abţinere nu
de la cele interzise ci de la cele permise, facându-se deci în scopul
îndreptării. Abţinerea de la cele interzise nu este cumpătare, ci este
respect faţă de lege...
Cumpătarea este un ghid de îndreptare, alcătuit spre
eliberarea de patimile care au robit trupul, spre liniştirea
instinctelor şi a impulsurilor păcătoase, spre curăţirea minţii şi
pacificarea inimii. Cumpătarea îl împodobeşte pe cel ce o cultivă cu
toate bunurile decenţei, si ale modestiei şi îmbracă caracterul său cu
Strălucitoarea aură a harului ei...
Cumpătarea nu înseamnă a nu mai mânca nimic, deoarece aceasta ar duce la
o violentă distrugere a vieţii; ea înseamnă abţinerea treptată, făcută
în scopul potolirii patimilor trupeşti, a dobândirii evlaviei şi a
înţelegerii idealurilor celor mai înalte. Oricine se luptă pentru
dobândirea virtuţilor are nevoie de cumpătare.
Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Egumeniţa, pp. 58-60
Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Egumeniţa, pp. 58-60
ce frumos
RăspundețiȘtergereDa... asa de mult imi place cum vorbeste sfintul despre cumpatare: natural, blind si inaltator. Bunatatea din vorbele lui te face sa nu vezi "cumpatarea" ca pe o abtinenta in sens negativ, ci ca pe o virtute. :)
RăspundețiȘtergere