Un telefon la ceas de seara...

marți, 13 ianuarie 2015

Ma pregateam sa merg la petrecerea firmei. Imi sun un taxi si in zece minute ajung la restaurant. Nu apuc sa intru ca imi suna telefonul. Era un bun prieten care imi spune cam emotionat ca fratele meu a fost implicat intr-un accident rutier...

Am simtit ca mi se inmoaie picioarele... Am plecat spre casa si de acolo spre locul accidentului, undeva la 70 de km de Iasi. Nu stiam la ce sa ma astept... Nici nu stiam in ce stare este. Intr-un fel, sufleteste, eram pregatita pentru orice. Pe drum, imi suna iar telefonul si sint anuntata ca va fi adus la Iasi la spitalul Sf. Spiridon.

M-am intors inapoi la Iasi si am stat cu sufletul la gura uitindu-ma in fiecare salvare care ajungea in curtea spitalului. Mi se parea ca nu mai ajunge si eu eram la capatul rabdarii. A aparut in cele din urma si cea pe care o asteptam. L-am vazut intins pe targa si m-am bucurat ca m-a recunoscut cind mi-a auzit vocea. Am incercat sa ma comport normal si sa nu par speriata. L-am vazut doar citeva secunde pentru ca apoi sa fie dus la urgente majore.

Incercam din rasputeri sa trag cu ochiul prin cele doua usi care se inchideau si se deschideau continuu, dar nu-i vedeam decit picioarele.  Am vrut sa opresc un medic, dar nu a fost chip, caci in acea seara a fost carnagiu in Iasi - un alt accident rutier s-a suprapus peste cel in care a fost implicat fratele meu.

Am stat la spital de la ora 9 seara pina la 4 dimineata, cind au chemat o salvare pentru a-l transfera la Spitalul de Neurochirurgie. Acolo, nu ne-au mai lasat sa-l vedem. El era la urgente, noi (eu, sotul si doi prieteni) faceam kilometri pe holurile spitalului. La un moment dat, pe la 8 dimineata, a venit un medic si ne-a trimis acasa.

M-am dus, dar nu am putut sa dorm. Am atipit vreo jumatate de ora. L-am lasat pe M. sa doarma si am inceput sa fac putina curatenie si ceva de mincare; mai mult ca sa simt ca am ocupatie. Pe la amiaza ne-am dus din nou la spital. Mi-a sarit inima cind am auzit ca a facut o criza si a fost dus la terapie intensiva. Nu a fost singura, ci au mai urmat altele si altele.

Seara am fost acasa la ai mei sa le dau vestea cum am putut eu mai bine. I-am gasit la masa... Au lasat mincarea si s-au imbracat intr-un suflet. O data ajunsi la Iasi nu s-au dat dusi de linga el. Au urmat zile intregi de vizite la spital, rugaciuni citite printre lacrimi, momente de sperante si disperare...

Asta s-a intimplat pe 3 iulie, chiar in ziua in care eu si M. al meu implineam 3 ani de la nunta! Sa dea Domnul sa ne amintim toata viata de acea zi cu bucurie... pina la urma e ziua in care, cineva s-a rugat ca fratele meu sa scape cu viata!

16 comentarii:

  1. Prin mare cumpănă a trebuit să treceţi cu toţii...Slavă Domnului că fratele tău e în viaţă!
    De multe ori m-am întrebat de ce nu mai apari pe blog. Mă bcur acum că ai revenit şi eşti, cât de cât, bine. Doamne, ajută!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da... si mie imi era dor de sa mai scriu... acum s-au mai linistit lucrurile: el se simte mai bine, toti ne-am intors la servicii (am stat pe rind cu el acasa) si acum rasuflam usurati.

      Ștergere
  2. Viaţa, dacă-i privită doar în ansamblu, superficial, poate părea banală. Numai că, uite, o clipă numai şi totul se poate schimba radical, arâtându-ne, pentru a câta oară poate, că trebuie să ne bucurăm cât se poate de mult de cele şi cei pe care-i avem lângă noi chiar dacă tumultul cotidian ne plimbă de colo-colo.
    Eu nu zic mai mult, ci zic că aveţi nevoie să mergeţi (toţi) cu speranţă în suflet, să aveţi putere, binecuvântată lumină sufletească şi răbdare-n toate cele câte vor mai veni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce mult ma regasesc in aceste cuvinte. Uneori, chiar asa mi s-a parut viata - banala... Parca nu se misca nimic, parca nu se intimpla nimic. Si uite ca s-a intimplat si ne-am trezit toti la realitate. Doamne ajuta Parinte! Va multumesc pentru incurajari!

      Ștergere
  3. Maica Domnului sa ii ajute fratelui tau si incontinuarie sa se refaca complet O imbratisare strinsa si voua!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si noi ne rugam sa ii fie bine. Si lui si noua!

      Ștergere
  4. Draga mea, am citit cu sufletul la gura. Sper ca fratele tau este bine. Iti doresc multa sanatate tie si familiei tale si putere!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum e bine! Sa stii ca si eu am scris cu sufletul la gura! Ma bucur ca imi esti alaturi! :)

      Ștergere
  5. Vai ce bine ca traieste! M-ai emotionat foarte tare pentru ca si eu am un frate iubit. Sa dea Domnul sa se recupereze si sa fie cat mai bine. Te imbratisez:* tare tare

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ancuta, ce dor imi era de tine! Te imbratisez cu drag si eu! Si pe tine si pe cea micuta! :)

      Ștergere
  6. Asta era deci...chiar ma ingrijoram sa sti..ma bucur nespus ca este bine si ca v-ati revenit atat voi-familia cat mai ales el.nici nu imi pot inchipui prin ce momente ati trecut..Si eu am un frate asa ca nu pot decat sa te imbratisez virtual si sa iti trimit bucuria mea fata de faptul ca sunteti bine....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti intorc imbratisarile si iti multumesc ca imi esti alaturi!

      Ștergere
  7. Multa sanatate.....acum cum este?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum e bine. Merge, maninca singur, sta singur. E inca sub tratament si merge la control. E tulburat asa ca nu isi aduce aminte ce s-a intimplat in timpul accidentului. Din punctul meu de vedere - mai bine. La ce folos? Ne intreaba mereu cum s-a intimplat... Ii povestim. La inceput tata nu a fost de acord sa-i spunem, dar el tot insista. Voia sa stie daca s-a produs din vina lui... I-am spus ca nu el a provocat accidentul, ci ca a fost lovit de cealalta masina. S-a mai linistit!

      In rest, stie tot. Si ce a facut anul trecut si ce facea cind avea 5 ani. Doar impactul parca a fost sters cu buretele din mintea lui!

      Ștergere
  8. Imi pare tare rau, Amedeya ... si ma bucur ca totul este bine acum!
    Am si eu un frate, ii port de grija in gand.
    Ma bucur ca te-ai intors si ca totul este bine cu tine, ti-am observat lipsa.
    Multa, multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum, si eu tot in gind ii port grija. Deja e la el acasa. Ma rog sa-i fie bine si sa uite repede prin cite a trecut. Multumesc, Maria, pentru urarile de bine si pentru faptul ca m-ai purtat si pe mine in gindurile tale.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...